Despre carte: 2020 / „Nu pot să nu-mi amintesc asta. De fiecare dată când o pasăre zboară peste tine, de fiecare dată când una neagră, îți amintești de a ta. Îți amintești de cântecele lor pe care le urăști mai mult decât orice altceva. Sunt la fel de frumoase... La fel de melodice... Nu, nimeni nu mai cântă așa! Nimeni nu a mai cântat așa! Sunt ai tăi. Și îi urăști pentru că au dispărut deja. Probabil, poate că este mai bine când ți s-a întâmplat deja tot ce e mai bun. Când cântă cântecul o dată, când zboară o dată... Înțelegi că a existat deja fericire. Și a zburat departe. Pentru totdeauna.»